Cedant arma togae, concedat laurea linguae
Armele sa cedeze togei, laurii elocvenţei !

Cicero
ARTICOLE, INFORMAŢII UTILE

despre dreptul la libera exprimare

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale în temeiul art. 1349 şi următ. Cod civil, în ipoteza exercitarii abuzive a dreptului la libera exprimare, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite.

În analiza caracterului ilicit al faptei, precum şi a vinovăţiei, instanţa trebuie să aibă în vedere, pe lângă dispoziţiile sus-menţionate din Codul civil, şi dispoziţiile Constituţiei, ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, ale jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dispoziţiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ce fac parte din dreptul intern, conform art.11 din Constituţia României, republicată. Aşadar, incidenţa în cauză a acestor dispoziţii legale din dreptul intern trebuie analizată şi prin prisma prevederilor existente în tratatele internaţionale referitoare la drepturilor fundamentale ale omului, la care România este parte, în condiţiile în care urmează a fi analizate, pe de o parte, libertatea de exprimare (de regula, in cazul pârâtului), reglementată de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar pe de alta parte, dreptul (reclamantului) la viaţă privată şi de familie, garantat de art. 8 din Convenţie.

În jurisprudenţa sa, CEDO a apreciat că autorităţilor naţionale le revine nu numai obligaţia negativă de a nu stânjeni în nici un fel exerciţiul liber al libertăţii de exprimare, dar şi obligaţia pozitivă de a asigura exerciţiul lor într-o manieră care să permită realizarea pluralismului de opinii şi idei. Pe de altă parte, hotărârile Curţii de la Strasbourg indică principiul, conform căruia adevărul obiectiv al afirmaţiilor nu trebuie să fie singurul criteriu luat în considerare de instanţe, în situaţia în care analizează o acuzaţie de calomnie, elementul determinant trebuind să fie buna - credinţă a autorului afirmaţiilor care afectează reputaţia părţii vătămate. În consecinţă, este necesară analiza atitudinii subiective a acestuia, în raport atât cu adevărul afirmaţiilor sale, cât şi cu scopul demersului său - a urmărit să informeze opinia publică asupra unor chestiuni de interes public, chiar dacă aceasta implică, uneori, în mod inerent, afectarea reputaţiei persoanei vizate, sau a avut numai intenţia de a afecta în mod gratuit reputaţia acestora (cauza Radio France si alţii c. Franţei).

Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice. (...) ea are importanţă nu numai pentru „informaţiile” sau „ideile” culese prin favoruri sau considerate ca inofensive sau indiferente, ci şi pentru cele ce rănesc, şochează sau neliniştesc. Astfel vrea pluralismul, toleranţa şi spiritul de deschidere fără de care nu există „societate democratică” (cauza Handyside c. Marii Britanii, precit.).

Prin jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a arătat că marja de apreciere a statului în restrângerea libertăţii de exprimare depinde de mai mulţi factori, precum natura ?i tipul discursului, valoarea protejata prin reprimarea lui, calitatea specifică a autorului, persoana lezată, mijlocul de difuzare.

În fine, nu trebuie să uităm că răspunderea civilă are un caracter eminamente reparatoriu, conform căruia aceasta formă de răspundere este menită a acoperi o paguba şi nu a asigura un câştig. Acoperirea în bani a unui aşa zis prejudiciu "moral" nu înseamnă altceva decât o acţiune punitivă, care nu are nimic de-a face cu funcţia reparatorie a răspunderii civile delictuale, acţiune care perverteşte sau chiar schimbă sensul originar al răspunderii reparatorii.