Cedant arma togae, concedat laurea linguae
Armele sa cedeze togei, laurii elocvenţei !

Cicero
ARTICOLE, INFORMAŢII UTILE

rolul contractului în protecţia mediului

Actul juridic şi în special contractul, joacă un rol determinant, în organizarea, reglementarea şi desfăşurarea vieţii sociale, constituind “principalul instrument de obiectivare în plan juridic a relaţiilor economice şi de realizare a circulaţiei bogăţiilor între persoane”.

Contractul este omniprezent în viaţa noastră de zi cu zi. De la dobândirea de bunuri materiale şi intelectuale, până la acumularea de valori economice sau siprituale ori până la obţinerea de servicii, contractul se regăseşte drept suport legal al înţelegerilor dintre subiectele de drept.

Astfel, ca urmare a multiplicării ramurilor dreptului, în ultimul timp conceptul de contract a început să se dezvolte şi în afara cadrului său tradiţional, guvernat de raporturile de drept civil. Desigur că viaţa juridică cunoaşte şi o multitudine de contracte care depăşesc sfera dreptului civil, dar nu şi marea familie a dreptului privat, aşa cum sunt, în special, contractele comerciale din ce în ce mai numeroase şi mai diversificate (ex. contractele bancare, contractele hoteliere etc.).

În ultimii ani, dreptul mediului îşi face simţită apariţia şi în lumea contractuală. De vreme ce acest fenomen arată cum contractul devine un vector al aplicării dreptului mediului, acesta îndeamnă şi la reflecţie în privinţa instituţiei contractelor, mai precis asupra fundamentelor şi finalităţilor acestuia.

Drept unificator al regulilor specifice şi al principiilor generale, dreptul mediului ilustrează perfect fenomenul complexităţii şi diviziunii dreptului: pe de o parte, prin complexitatea metodelor de aplicare, în sensul că acest domeniu al dreptului depinde de date ştiinţifice dificil de sesizat pentru un jurist, întocmai precum teoriile economice din dreptul concurenţei ; pe de altă parte, prin complexitatea surselor sale, în sensul că globalizarea riscurilor de mediu necesită o intervenţie a dreptului internaţional şi a dreptului Uniunii Europene şi nu doar a celui naţional, la fel ca în cazul preocupărilor din dreptul concurenţei.

Este clar că dreptul mediului posedă instrumente proprii, precum studiile de impact, locul aparte conferit organizaţiilor pentru protecţia mediului sau atât de discutata problemă a răspunderii de mediu. Însă această disciplină împrumută şi de la alte ramuri ale dreptului, găsindu-şi mijloacele de aplicare în cadrul unor tehnici proprii altor discipline de drept. Astfel, dacă incursiunile sale în dreptul administrativ, dreptul penal sau cel al răspunderii civile sunt bine cunoscute, studierea altor elemente ale sale preluate din dreptul privat rămâne la un stadiu incipient. De aceea, apare importantă studierea raportului dintre contract şi dreptul mediului.

Aşadar, sub influenţa legiuitorului, asistăm nu doar la o dezvoltare a “contractelor de mediu”, având drept obiect protecţia mediului, dar şi la o extindere a obligaţiilor contractuale de informare cu privire la starea mediului din contractele care nu au ca obiect principal protecţia mediului. Este adevărat, pe de altă parte, că instituţia contractelor permite deja luarea în considerare a riscului de mediu: viciile de consimţământ şi obligaţia de informare din dreptul comun sau garanţia pentru vicii ascunse joacă un rol de necontestat, stimulator pentru respectarea protecţiei mediului.

În consecinţă, totalitatea contractelor şi tehnicilor contractuale provenind din legislaţia de mediu merită să fie studiate pentru a evidenţia bogăţia actuală a “dreptului privat al mediului”, adică pentru a aprofunda diviziunea dreptului şi pentru a asista la naşterea unui “drept contractual al mediului”, alături de un drept al răspunderii civile în domeniul mediului! Dar acest lucru nu trebuie să ne împiedice să observăm această evoluţie legislativă prin prisma dreptului contractelor, pentru a verifica dacă dreptul mediului poate oferi un nou suflu contractului, precum în dreptul consumului şi în cel al concurenţei.

1 M.-S Payet, Droit de la concurrence et droit de la consommation, op.cit., nr. 59 şi următ.